Hai sa ne imaginam, hai sa iesim din lumea noastra, sa iesim din banal si sa intram intr-o alta lume, lumea viselor…sau de ce nu, o lume plina de fantezie si culoare.
Esti un baiat sarac dar inteligent, imbracat decent. Vine vremea liceului, asadar, te muti in alt oras. Pleci din umilul tau sat, unde erai obisnuit cu mancare traditionala, hora saptamanal si mult-asteptatul targ. Te muti intr-un oras, un oras mare…asa cum vedeai doar in filme atunci cand prindeai televizorul de la magazinul din sat liber. Parintii nu au posibilitati materiale, dar…totusi reusesti sa pleci, te muti in orasul visat. Aici descoperi alte persoane…unii mai prietenosi, altii mai duri, altii mai periculosi, dar…ii intelegi. Pana la urma, toti suntem oameni. Adaptarea nu este usoara, si bineinteles ca in scurt timp ti se face dor de casa. De micuta dar calduroasa ta casa. Acolo unde…ti-ai petrecut un sfert din viata…viata pe care  o apreciezi atat de mult. Ti-e dor de plita unde gatea mama, de  scaunul bunicii, unde…parca si acum o vezi lucrand. Ti-e dor de  asteptarea tatalui, care se intoarce de la stana tarziu, cu o bucata de branza si o sticla de lapte. Ti-e dor de masa de la miezul noptii, unde toata familia se reuneste. Ti-e dor….de lumea ta.  Acum ai altceva…ai o camera goala, rece, o camera neprimitoare, in care trebuie sa  stai alta perioada din viata ta. Esti singur, si asta nu iti place, dar esti impacat. Stii ca ai tai sunt bine, sunt impreuna, si spera sa ai o viata mai buna.  Te culci. Stingi  lumanarea de pe masa si te bagi in pat. Dar totusi, simti lipsa…simti lipsa caldurii de acasa.  Ii duci lipsa mamei, care iti spune  “noapte buna “, simti lipsa fratiorului mai mic, care nu are somn si te implora sa ii spui o poveste, simti lipsa lui  Grivei, care latra afara….ce auzi? Auzi sirena politiei, auzi oameni beti zbierand, auzi alarme de masini…e un calvar! Dar totusi, reusesti sa adormi. Trezirea este, ca deobicei inainte de a se lumina afara. Apuci sa vezi o alta lume, un alt oras…la fel de mare, la fel de murdar, dar, lipseste ceva…lumea! Urmeaza prima zi de scoala.  Iti iei camasa cea buna, pantalonii de stofa si haina. Inca mai simti mirosul hainelor, mirosul sifonierului tau…acel miros puternic de naftalina, care desi ti se pare ingrozitor….iti aduce aminte de casa, si asta te linisteste. Pornesti la drum. Desi  inca nu ai idee unde se afla viitorul tau liceu,  pornesti.  Aflandu-te afara…simti ca nu aici este locul tau, simti ca nu este lumea ta…aglomeratie, forfota mare si poluare…ti-ai dori sa te intorci acasa. Acasa la tine….dar nu se poate. Te apropii de strada liceului, si acolo…o zaresti pe ea. Inalta, blonda, suava….cu parul aranjat si fustita  alba, imaculata…ghiozdanul in spate. O vezi, si parca….lumea  se schimba. Simti ca te-ai nascut pentru a doua oara. Te vede si ea…iti zambeste si se  apropie de tine. Simti ca  inima iti iese din piept…dar nu, nu se intampla nimic….ea merge catre o colega. Insa tu, te simti mai aproape de ea…..te simti minunat.  Intamplarea face ca, tu..sa fii in clasa cu ea. Auzi numele ei… “Irina“. Ai vrea sa mergi la ea, sa-i spui ce ai pe suflet…dar nu se poate..este mult prea frumoasa, mult prea apreciata de cei din jur, si cu siguranta ca nu se va uita la tine. Colegii deja  te resping, te numesc “tipul de la tara”…iti spun “jegosule” si in multe alte feluri, dar nu te intereseaza…nu le dai importanta  atat timp cat poti sa o vezi pe Irina. Deja s-a inoptat si te indrepti spre casa. Ridici privirea…si o vezi pe ea…singura, cu un mers agale, suspinand. Iti faci curaj si mergi la ea. O vezi ca plange….si in momentul acela simti ca lumea ta s-a prabusit…o intrebi ce a patit, si iti raspunde suspinand: “a murit”….inca nu stii cine, dar nu asta conteaza….o imbratisezi, si-i spui ca trece….va asezati pe o banca in parc si ii spui sa se linisteasca. Dupa cateva minute bune de tacere, Irina iti spune ca…mama ei s-a stins. Era bolnava de 3 ani, si astazi…s-a intamplat nenorocirea. Atunci, te gandesti…pentru ce? Ce rost au toate in viata…mai merita sa traiesti? Mai merita sa te chinui….profita cat poti….te gandesti ca e timpul sa te intorci acasa…unde iti place tie, in mediul tau unde ai fost invatat pana acum, acolo unde te simti tu bine. O pupi pe obraz si fugi. Fugi cat te tin calcaiele, fugi spre autobuz..cu destinatia: RAI.