Din starea de sictir, care-ti lasa pana si tie gura apa, revin resuscitat ca un monstru din adancuri intunecate si bag pe felie ultima fotografie renascentista care aduce aminte de cel ce a fost RaPeRbOy candva. Zambetul mai ales si lipsa diacriticelor.
Pentru oamenii mei din Iasi care ma respecta si mai precis pentru o bleaga, tot de-acolo, din inima Moldovei, toate cele bune.