7:20 dimineaţa, eram foarte grăbit să ajung la facultate. De fapt, să ajung în primul microbuz, căci mai am unul de prins pe urmă. Bineînteles, nu există loc disponibil şi şoferul ne ghidează în spate, ca să intre mai mulţi oameni. Eu nu văd nimic, e ceva de mers şi chiar nu ştiu când trebuie să cobor. Geamurile sunt undeva la o înălţime de 1.5-1.7 metrii iar eu am 1.96, deci nu văd nimic pentru că oricum sunt aburite. Acolo, n-ai loc să te mişti dar să mai te şi apleci să te uiti pe geam. Ajunge în apropierea staţiei unde fabuloasa mea călătorie se încheie şi întreabă: "Coboară cineva la…( spunând numele staţiei )". Îi confirm omului că urmează să cobor, dar să aştepte puţin că nu pot trece printre oameni aşa uşor. Aproape de ieşire, o baba prea plictisită probabil, se trezeste să-mi facă observatie: "Dacă ştii că trebuie să  cobori de ce nu vii la ieşire mai din timp? Stă tot microbuzul după tine acum!".
M-a deranjat mult tonalitatea vocii şi normal modul în care mi-a vorbit. I-am explicat că nu aveam cum să ştiu când cobor din moment ce nu vad nimic din spate, în plus nici nu este loc să respiri dar să-ţi permiţi să pleci de la locul tău cu 10 minute înainte de staţie. Femeia mă îngâna în momentul ăsta, repetând: "nu aveai cum să ştii..". Nu aveţi respect, voi tinerii, aia e!
Da, m-am enervat şi am ţipat la ea, înjurând. "Nu auzi în pula mea că nu vedeam nimic pe geam?". N-a mai comentat nimic şi probabil că aş fi înjurat-o mult şi bine dacă ar fi continuat. Eram deja în întârziere şi nu aveam starea necesară să-i ascult frustrările.
Ştii, niciodată nu înjur în public cu voce tare. Mi se pare lipsă de respect pentru mine dar şi pentru cei din jur. Acum crede-mă că n-am rezistat…şi câte i-aş fi zis, prietenee!