Din starea de sictir, care-ti lasa pana si tie gura apa, revin resuscitat ca un monstru din adancuri intunecate si bag pe felie ultima fotografie renascentista care aduce aminte de cel ce a fost RaPeRbOy candva. Zambetul mai ales si lipsa diacriticelor.
Pentru oamenii mei din Iasi care ma respecta si mai precis pentru o bleaga, tot de-acolo, din inima Moldovei, toate cele bune.

Nu, nu sunt malefic dar am o slăbiciune pentru călugăriţe. Mi-am promis acum câţiva ani că nu voi muri niciodată până nu voi avea o călugăriţă de la o Mânăstire din vârf de munte. Criteriul de bază ar fi "să nu fi văzut vreodată un televizor aprins". Televizoarele aprinse sunt mâna dracului, putând să corupă chiar si o fiinţă pură si nevinovată. Şi nici stinse, e cam acelaşi drac, numai ca arată mai ciudat.
Da, sunt mizerabil şi merit să fiu bătut cu biciul, în piaţa centrală, dar tot voi avea o tipă de-asta.
Muriţi de oftică, o să am o călugăriţă şi-o să-i zic Margareta. De ce Margareta? Pentru că Margareta e cel mai tupeist nume. Când zici Margareta parcă dărâmi ziduri. Şi da, recunosc, o să dărmăm câteva ziduri împreună.
Vecinul meu, hipiotul de la cinci care vinde heroină va fi înnebunit de gelozie şi presimt că o să tragă mai mult decât în mod normal.
Da, o să-mi îndeplinesc cele mai arzătoare două dorinţe din viaţa mea şi o să fiu fericit în cele din urmă.

Lucrez de două săptămâni şi jumatate la articolul ăsta şi încă nu ştiu despre ce voi vorbi. N-am timp să mă scuz, dar conform zodiei mele, cică cea mai întâlnită scuză ar fi că mă doare spatele. Da, mă doare spatele pe bune şi să ştii că e din cauza lui Scooby Doo. Cine e Scooby Doo şi de ce? Asta e cea mai stupidă întrebare auzită azi. Scooby Doo e prietenul meu imaginar. Da, este imaginar şi are un nume, pentru că toţi prietenii mei au un nume, asta nu înseamnă totuşi că toţi cei ce au un nume sunt prietenii mei. E logică de baltă, dar pentru asta sunt eu caracterizat cel mai bine şi să ştiţi că sunt cum nu se poate de mândru de mine.
Am repetat logica telefoanelor ţinute pizdiş prin diverse locuri, dar niciodată unde trebuie. Unii văd telefoanele ca pe nişte monştri minusculi. Până şi Scooby Doo e mai curajos decât voi, deşi lui îi este frică de monştri. Telefoanele sunt pentru vorbit, nu pentru ţinut în buzunare, ghiozdane, gentuţe, geamantane, piane şi alte bâzdâgănii, pe vibraţii, ca să nu deranjeze. Urăsc oamenii care nu respectă telefoanele. Fără ele, aţi fi încă în epoca de piatră, vorbind cu cei dragi o dată la câteva milenii, cand vine Paştele.
Vecinul meu, de la 5 vinde heroină. Asta nu e o acuzaţie directă, e doar o informaţie primită târziu în noapte de la…Scooby Doo. Problema mea nu este faptul că vinde, problema ar fi faptul că o consumă. E cel mai ciudat hipiot întâlnit vreodată. Are o căciulă cu urechi de blană pe care o poartă şi când se cacă, chiar daca e vara. Te întrebi de unde ştiu că se cacă? Se aude. Omul ăsta face scandal din orice. Dimineaţa la ora 6 îl auzi cum ţipa: "Păi nu ţi-am zis fă că asta e baia mea? Ce dracu baţi la usă când mă cac?". Aşa aflu că se cacă. Mai târziu, aflu cum ascultă muzica, şi ştiu că se droghează şi bea, pentru că începe cu minimal, continuă cu hip hop şi se opreşte la manele. E un hipiot cocalar, cu dacie 1300 dotată cu semn Nike ( citit naic ) pe lunetă. E gay daca mă gândesc mai bine, dar e vecinul meu hipiot, care vinde heroină şi trebuie respectat pentru asta.
Scooby Doo ar vrea să-l fută măcar o dată, dar îi e frică de caciula lui cu urechi de blană. Cu ocazia asta, spun şi eu că nu suport căciulele cu urechi de blană. Parcă ţi-ai pune un maimuţă pe cap şi te-ai înveli cu coada ei. E aiurea şi pe de-asupra, maimuţa are cur şi pute.
Scooby Doo a fost de faţă când Dumnezeu mi-a dat un semn azi. O să vă povestesc mâine despre ce e vorba, pentru că acum trebuie să mă rog.
Domnul fie cu voi, fii mei!