Astăzi am fost puţin zgârcit cinstit. Am aşteptat faimosul rest pe care oamenii în general nu-l primesc, sau preferă să-l lase acolo, drept răsplată pentru amabilitatea cu care au fost serviţi…
Eu stăteam, vânzătoarea stătea…ne uitam unul la altul…până când îi aud mirifcul glas ce mi-a uns parcă rinichii:
Mai doriţi ceva?
Da, restul…
Aaa, scuzaţi-mă!….şi aruncă pe tejghea 40 de bani.
Adun frumos monezile, una câte una, având grijă să târşâi şi implicit să-i fut creierii.
O zi bună să aveţi, zic eu de colo, zâmbind ironic.

p.s: de acum încercăm şi varianta total românească, articole cu diacritice !