Ciudata Magarie

Merg…ma tarasc pe strazi ca un om singur pe lume…trec pe langa batrani, oameni suparati, oameni fara adapost…ma uit in ochii lor si parca le citesc viata. Imi imaginez cum au trait, cat de fericiti au fost…si de-odata ceva imi eclipseaza imaginatia. Probabil e lucrul ala pentru care au ajuns asa. Mi-e mila de ei, ma cuprinde nostalgia cand ii vad. Si in momentul ala, ma intreb din nou: Ce e viata? De ce nu e corecta? De ce unora le e bine si altora nu. De ce trebuie sa existe oameni bogati si oameni saraci. De ce sunt oamenii bolnavi si de ce indiferenta este atat de mare.
Multi ma considera o fiinta plina de mine, altii ma considera lipsit de zel, ceilalti spun ca sunt un geniu pustiu, cei de aici spun ca sunt o persoana indiferenta…cei de acolo sunt ca sunt o persoana fara scrupule. Tot ce stiu e ca sunt om…
Sunt om si am ratiune, am pasine, judecata si sentimente…am sentimente atat pentru obiecte si persoane, cat si pentru gesturi, obiceiuri si animale.
Iubesc gesturile marunte care ascund semne mari de afectiune. Iubesc obiectele care-mi amintesc de persoanele importante din viata mea. Iubesc obiceiurile mici si stupide de care nimanui nu-i pasa dar care pentru mine inseamna mult.
“Sacrificiul consta in a renunta la ceva bun, pentru ceva si mai bun”
A trecut vremea cand scriam cu stilouri, a trecut de mult vremea fetelor de masa impodobite cu dantela, au trecut multe. S-a schimbat mediul inconjurator si ne-am schimbat si noi.
Traim intr-o era unde pizza ajunge la casele noastre mai repede decat politia. Singurul nostru jurnal este pe birou, intr-o cutie…dar nu invelita in piele si incrustrata cu pietre semipretioase si pagini subrede..ci sub forma unei unitati centrale, a unui monitor…si a unei tastaturi.
Traim intr-o era digitala…si asta e doar inceputul.

Schimbari

Lovinescu a zis asa:

Timpul se schimba. Trebuie sa ne schimbam si noi cu dansul.

Mare dreptate a avut. Fara pic de caterinca. Ma uit in jur si vad ca timpul trece, insa destule lucruri raman neschimbate. Unele lucruri chiar ar trebui sa sufere aceasta schimbare despre care vorbim cu totii….se discuta despre aruncatul vechilor obiecte. Televizoare, haine pe care nu le mai imbraci, paturi, lucruri care nu-ti folosesc dar inca le pastrezi.

E logica treaba, Ramona a spus intr-un post anumite lucruri, si are dreptate. Au valoare sentimentala. Mi-e greu si mie sa arunc lucruri primite de la persoane dragi ( chiar daca nu-mi folosesc ), mi-e greu sa arunc lucruri cumparate de mine…pentru ca stiu ce efort am facut sa le achizitionez…daca nu efort din partea mea, din partea parintilor. Pentru ca pana anul asta, nu mi-am cumparat nimic din banii mei. Stii, ai o anumita satisfactie atunci cand iei ceva…si-l iei din munca ta, din efortul tau depus….chiar daca e mic, nu conteaza, stii ca e al tau, stii ca te-ai zbatut pentru el.

Schimbarea asta nu o produce timpul…o producem noi. Nu e usor sa te schimbi. Sunt persoane care doresc de ani de zile sa schimbe ceva, dar nu reusesc….iar oameni normali, care se accepta asa cum sunt, sufera anumite schimbari. Schimbari produse de anumite fapte, gesturi sau intamplari…fie ele voite ori nu.

Treaba interesanta e ca toti ne schimbam. Unii recunosc asta, altii nu dau importanta iar unii nici nu vor sa auda asa ceva.

Intrebarea mea pentru tine e: Vrei sa te schimbi? As dori argumente…pro sau contra.
Parerea mea e ca pana la urma toti vrem sa ne schimbam, chiar daca nu constientizam asta. Schimbarea poate insemna evolutie, iar evolutia inseamna un pas inainte. Un pas inainte pentru societate, dar in primul rand pentru tine. Daca vrei sa schimbi lumea, indicat ar fi sa incepi cu tine…