Am ajuns la concluzia că una dintre cele mai enervante replici e aia cu “Glumeam”. Şi ca să fac o paranteză: Vezi cum stă treaba amice? Ajung la conluzie dar încă nu am început să scriu. Asta înseamnă să fii EU: tragi concluzii pripite pe care mai apoi ajungi până şi tu să le venerezi, dând din cap în semn de aprobare. Închid paranteza.
Spui o chestie iar imediat după o bagi pe-aia cu “Glumeam”. Te scuip, tu întrebi ce am. Mă uit la tine cu privire suavă şi auzi cântând “tuţ morţii mă-tii!”. Scooby Doo mi-a zis cândva că o glumă trebuie să aibe măcar un gram de umor negru pentru a deţine farmecul ăla renascentist al unei glume cu adevărat reuşite. Dar de la umor negru la glume răsuflate e un pas ca de la inna la muzică. Glumele răsuflate sunt fix ca prezervativele rupte. Adică te fac să te simţi oarecum bine pe moment iar mai târziu îţi aduc belele.
Persuasiv. Asta trebuie să fii: Persuasiv. Fă-mă să cred că ai spus o glumă şi nu-mi da replica cu “Glumeam” la nici măcar o secundă după ce te-ai căcat răsuflare că te pocnesc. Am muşchii antrenaţi iar lovitura mea se cheamă Izbire.