Orasul meu de suflet

Asa cum probabil va asteptati, nu Alexandria e orasul meu de suflet, asta ar mai lipsi. Asadar, orasul meu de suflet este Navodari din judetul Constanta.

Obisnuiam de mic sa merg acolo, nu in Tabara de la Navodari ( care era atat de faimoasa in tara asta ), ci la matusa mea, care locuieste chiar in orasul Navodari. Tin minte ca era un oras ca Alexandria. Mic, murdar, uratel, blocuri nasoale…si tot ce se mai poate spune despre un oras urat. Am crescut, si cu timpul n-am mai mers acolo. Au trecut 4 sau 5 ani, pana cand m-am intors in Navodari. Pot sa va spun ca am avut parte de o mare surpriza. Orasul este complet schimbat. De la trotuar, la Casa de Cultura, Biserica, Blocuri..etc. Prima impresie placuta: Cele mai bune si ieftine prajituri din tara. Asta-vara, cand peste tot preturile explodau, in Navodariul meu…era 1 leu o savarina, 1 leu un ecler, si asa mai departe. Super-preturi. De torturi sa nu va povestesc…

Am ramas placut impresionat de mijloacele moderne de transport din oras. Faimosul autobus galben – JTA-ul, microbuzele de la GMS, microbuzele care merg doar in Tabara, si asa mai departe.

Imi place ca e un oras linistit, un oras fara “scandal”, fara praf, fara trafic infernal. E un loc linistit, undeva la mare, un loc unde mi-am petrecut o perioada buna din viata.

Din pacate, plaja din Navodari nu este exploatata asa cum trebuie. Destul de neingrijita, apa…mi se pare mai murdara decat in celelalte statiuni in care am fost, nu stiu de ce. Nu mereu se aduna algele de pe plaja..si va dati seama cum miros vara, pe caldurile alea infernale.

Sa nu uit de Zilele Navodariului, si anume de Fest Top ( 27-29 Iulie ). In fiecare an am fost prezent… Imi aduc aminte doar de Nicola, cand a intrat aclamata de public, si a facut-o de oaie: “Buna seara Cernavodaaaa” =))

Un oras mic, dar frumos, un oras in care m-as intoarce oricand, si cu siguranta o voi face.

Articol pentru concursul “Orasul meu”, realizat de Doi pe Doi

Alocatii pentru elevii de clasa a 12-a

Da ba, cica s-au razgandit astia, si mai nou ne dau si noua astora cu varsta de peste 18 ani alocatii. Nu ne strica, vorba aia, mai platesti un domeniu, mai bei un suc, mai faci rost de combustibil pentru masina lu`taticu, una alta…bun asa.

Vad niste schimbari, sigur vorbim de invatamantul romanesc? Uh, ati dat azi icoanele jos din clasa? Azi cand am spus in clasa ( la misto ) sa dea icoana jos, s-au uitat ciudat la mine, ce-or fi zis: “ia uite-l si pe-asta!”…

Vodafone

Am sunat ieri, la serviciul de relatii cu clientii ( aka *222 ). Eu n-am Vodafone, defapt nu mai am de vreo 2 ani. Am migrat de la Connex la Orange si de la Orange la Cosmote. In curand o sa-mi deschid propria retea telefonica, m-am saturat de astia :))…in fine, sa revenim la lumea reala, sa lasam visele…

Cum spuneam, am sunat la *222 ca sa aflu ce trebuie sa fac pentru a-mi cumpara domeniul. Acum e luat prin MyX, in fine…vreau sa mi-l achizitionez. Chiar daca voi continua, chiar daca nu voi continua cu blogul. Vorbesc despre asta mai spre sfarsitul postului…rabdare!

Ma pierd in meniu. Pana acum apasam pe 0 si intram in legatura cu un “asistent”. Toate bune si frumoase, numai ca nu mai functioneaza asa. A trebuit sa ascult 40 de cuvinte nenorocite despre nu stiu ce oferta…ma rog, pe urma cica mi se face legatura. Faimoasa melodie care pana acum canta intruna…lipsea. Din cand in cand se mai auzea ” Pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului, va rugam ramaneti pe fir “…sau ceva de genu. Trec 5 minute, 6, 7, 10, 15. Ma ce pula mea fac astia? Mai astept….20 de minute…25 de minute, deja incep sa ma enervez. Pana cand…”trrrrr”. Doh…in sfarsit. Raspunde un tip adormit ( era doar 21:14 ). De-abia am inteles ce-a zis. Ma intreaba cum ma numesc, cnp, adresa, si apoi imi da un raspuns pe care nu vroiam sa-l aud: ” va fac legatura cu colegii mei de la internet si date, asteptati cateva minute…nu inchideti ” cand am auzit, sa fac infarct. Deci dupa ce asteptasem 25 de minute, pierd 3-4 minute iar … ca sa-i spun datele mele, iar apoi tre`sa astept iar. Face legatura, in 2 secunde incepe sa sune. Ma gandeam ca s-a terminat cu asteptatul. Eh, surpriza! Nu raspundea nimeni….am lasat sa sune. Atentie: 5 minute! Dupa care, se opreste. Am crezut ca mi-a raspuns, insa: ” Pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului, va rugam ramaneti pe fir “.

Va imaginati cam cate injuraturi am bagat…imi venea sa dau si cu telefonul…m-am calmat. Dau pe ” difuzor ” ( ce aiurea suna in romana ), si ma duc sa-mi iau de mancare. Mananc, beau suc, imi verific mailul, astia nimic. Cred ca au mai trecut 30 de minute. M-am suparat, mi-am bagat ce era de bagat, si am inchis.

Azi de dimineata, am sunat din nou. Acelasi meniu enervant, aceleasi cuvinte, aceeasi tanti care imi spunea sa raman in telefon. Si..surpriza! Mi-a raspuns dupa 5 minute. Un domn amabil, care nu m-a redirectat la colegii lui de la internet si date :)), mi-a spus toate informatiile de care aveam nevoie….acum mai trebuie doar sa astept. Asadar, prima etapa s-a incheiat. Mai urmeaza alte doua sau trei, si va fi al meu.

Pentru ce cumpar domeniul daca renunt la blog? Pai in primul rand…nu renunt la blog. M-am gandit mai bine, si am decis sa-l las. De sters oricum nu aveam de gand sa-l sterg. Ma gandesc, totusi…un post pe zi nu inseamna mare lucru. Nu-mi mananca timpul aiurea si as putea sa fac “sacrificiul” asta. Multumesc celor care m-au sfatuit sa continui. Si daca tot am facut asta, m-am gandit sa-mi deschid si un FotoBlog ( Cabral, ti-am ascultat sfatul ). Voi posta fotografii din cand in cand, ca nu sunt mare pasionat. Nu umblu cu camera dupa mine, nu fac poza la orice vad, am perioade cand pozez orice si perioade cand nici nu ma ating de camera.