Se întâmplă chestii care te marchează, care îţi deschid ochii sau care te lasă indiferent. Am trecut prin toate stările iar acum pot spune ca deşi sunt indiferent la multe, încă se întâmplă lucruri care mă marchează şi îmi deschid ochii.
Cât trăieşti înveţi, ar spune unii. Eu spun ca trăieşti ca să înveţi iar societatea are un rol foarte important în asta.
Dacă stai printre tâmpiţi, mai devreme sau mai târziu vei ajunge să fii şi tu un tâmpit. Dacă umblii cu drogaţi, mai devreme sau mai târziu vei ajunge să fii unul din ei. Exemplele pot continua la nesfârşit.
Îmi place viaţa, îmi plac multe lucruri, dar societatea nu-mi place. Trăiesc într-o ţară de manelişti, clubberi şi pensionari. Toţi dificili, toţi cu propriile percepţii despre viaţă, toţi antrenaţi de mici să-şi îndeplinească scopul indiferent de mijloace.
Eu nu sunt aşa din fericire. Sunt genul de om care caruia îi place să ajute. Sunt fraierul care speră la multe şi nu primeşte nimic în schimb, dar o face în continuare, pentru că despre asta este vorba în concepţia lui: să ajute, chiar dacă nu are beneficii vizibile.
Puţine au fost cazurile în care am întors spatele cuiva şi mi-am jurat de nenumărate ori că nimeni şi nimic nu mă schimbă. Motivaţia este frate cu reuşita iar faptul că sunt cel mai puternic om din lume, apatic şi reclacitrant în acelaşi timp, ajută enorm.
A venit momentul să se schimbe ceva. Nu doar pentru mine, ci şi pentru persoanele din jurul meu.
Salut, mă numesc Iulian şi sunt într-o continuă schimbare.