În ziua de azi este ceva jignitor să arăţi cuiva degetul mijlociu. Acum sute de ani gestul avea altă semnificaţie. Înaintea bătăliei de la Agincourt din 1415, francezii, anticipând victoria lor asupra Angliei, au decis să le taie degetul mijlociu tuturor soldaţilor luaţi prizonieri. Asta pentru că fără degetul mijlociu le va fi imposibil să mai tragă cu arcul şi astfel să mai ia parte la vreo luptă pe viitor. Însă francezii au pierdut acea batalie iar soldaţii englezi îi batjocoreau arătându-le degetul mijlociu, pe care aceştia intenţionaseră să li-l taie.

Nu-i aşa că nici prin cap nu-ţi trecea asta?

Ştiu sigur că am văzut zilele astea ceva la care sincer să fiu, nu mă gândisem până acum. Nu asta contează foarte mult, dar vă zic încă de pe-acum că ideea este de-a dreptul genială.
Era vorba despre un fierăstrău electric. Unul mai special, care atunci cand era pornit iar lama acestuia era atinsă de corpul uman, se spărgea în mii de bucăţele, energia fiind disipată. Nu ştiu exact explicaţia, însă vă asigur că e absolut genial.
Câţi oameni şi-au tăiat degetele în căcaturile astea? Sau la robotul de bucătărie, feliatorul de pâine şi aşa mai departe?
E o soluţie nemaipomenită, pentru o problemă care aparent nu are rezolvare. Îţi poate salva un deget, sau de ce nu, chiar toată mâna.

Aveam de ceva vreme un draft numit "parole ". Astăzi am timp să fac articolul, inspiraţia venind, de la IT Academy şi normal, experienţa personală.
Înainte de toate, este clar că fiecare dintre noi foloseşte o parolă . Fie că este vorba de seif, de contul de e-mail sau alarma casei, folosim combinaţii de litere, numite parole.
Mulţi consideră că o parolă lungă rezolvă orice problemă. Stiu foarte multe persoane care folosec parole lungi, dar foarte uşor de ghicit.
Numere de telefon, zile sau luni de naştere, numele copilului, al mamei sau al tatei, numele personal scris inversat şi aşa mai departe. Astea sunt primele lucruri pe care un "hacker" le va testa, atunci când va dori să-ţi spargă parola.
În general, se folosesc atacuri de tip "brute force". Se încearcă mai multe combinaţii de litere sau cuvinte, luate dintr-un dicţionar şi se trece la treabă.
Din câte reţin, o parolă de 4 caractere poate fi spartă în mai puţin de doua secunde. Pentru o parolă de 10 caractere, alcătuită corespunzător, sunt necesari cam 1.700 de ani.
Una dintre cele mai mari probleme: Lăsarea parolelor la îndemână . Lipită pe monitor, scrisă pe telefon, pe caietul de matematică sau chiar pe tastatură.
Cea de-a doua problemă importantă dezbătută, care este de fapt o regulă încălcată de foarte multe ori: Nu-ţi da parola nimăui !
Ar fi multe de spus pe acest subiect, important este să respectaţi măcar paşii simplii, pe care îi voi enumera mai jos:

1. Lungimea unei parole . Lungimea trebuie sa fie de minim sase caractere. Minimul nu este recomandat, şi nici nu trebuie folosit. O parolă absolut sigură trebuie să aibă undeva peste 10 caractere.
2. Alcătuirea unei parole . Conţinutul trebuie să fie o combinaţie complicată de caractere, cifre sau simboluri. Folosiţi de asemenea litere mari. Exemplu: iNvatsAfoRmeZ2oParo8la
3. Schimbarea unei parole . Schimbaţi parolele cât mai des cu putiinţă şi folosiţi combinaţii inteligente, pe care le puteţi reţine.
4. Securizarea unei parole . Nu scrieţi niciodată o parolă pe foi, telefoane, sau chiar pe părţile corpului şi nu o "citiţi" cu voce tare atunci când o scrieţi.

S-a gândit vreodată cineva de la ce vine faimosul cuvânt? Îl folosim zilnic dar niciodată nu ne întrebăm de unde şi până unde sau cum am ajuns să-l folosim. Chiar aş fi curios să aflu care e faza şi am nevoie de ajutorul dragilor mei cititori.

Aşadar, tu crezi că ALO vine de la….

Un telefon iti poate schimba viata.

La mine chiar a mers. Voi cum stati la capitolul asta?