De ce am ales sa am un blog personal, si nu unul comercial. Pentru ca tot ma asalteaza astia cu replici gen: “nu ne intereseaza ce muzica asculti”, “nu-mi pasa ce ai facut azi”…etc, tin sa-i lamuresc pe toti cu ocazia asta, si sper sa priceapa ceva: Blog personal => Scriu ce ma taie capul. Nu te intereseaza, poti sa iesi frumos, fara sa injuri, fara sa comentezi prea mult la adresa blogului meu, deci implicit la adresa mea.
Cand mi-am deschis blogul m-am gandit sa fac un experiment, sa vad daca pot sa-mi atrag cativa cititori fideli si sa vad daca pot sa scot un feedback ( fie negativ , fie pozitiv ). Pentru ca da, comentariile voastre sunt un feedback. Asta cauta lumea, asta cauta companiile mari: feedback ( de la clienti ). Va spuneam ca ma bucur cand primesc comentarii de la voi, si e normal asta, am explicat atunci de ce.
Dupa o luna, bloggingul a devenit o mica pasiune pentru mine, si eram curios sa vad cati oameni ma viziteaza. Stiu ca pe vremea aia, Silviu se tinea de blog, si in fiecare seara comparam “statisticile”, discutam pe diverse teme despre blogging, “ba, ai vazut ma ce-a postat ala?”…etc. A fost o perioada frumoasa, perioada aia de cunoastere, in care am descoperit blogosfera si “dedesupturile” ei. Ma citeau 40 de oameni zilnic. Era o performanta, o performanta pentru ca eram genul de blogger incepator, si pe langa posturile personale ( rare ), postam filme, poze, youtube & shits. Totusi, am reusit sa-mi atrag cativa cititori fideli.
Dupa sase luni, am trecut la un alt nivel ( cred eu ). Am inteles mai bine ce inseamna blogosfera, ce inseamna un articol de calitate, ce inseamna sa-ti definesti un stil propriu ( prin care deasemenea iti atragi cititori fideli ), si ce inseamna sa primesti comentarii la un articol.
Unii evita sa-si faca un blog personal, si merg mai mult pe ideea de blog comercial ( fac asta pentru bani ). Nu spun ca e rau, oricine vrea un banut in plus…dar trebuie sa te gandesti ca in momentul in care ai adus un blog personal ( ani buni probabil ) de la nivelul de blog citit de tine si prieteni, la unul de: citit de peste 500 de persoane, vor veni si banii.
Multi spun ca dupa un an, doi de zile, nu prea mai ai teme de abordat pe un blog personal. Asa e, intri in criza de idei, insa asta se rezolva cu o mica pauza. Iesi, “descopera” lumea, experimenteaza lucruri noi, si cu siguranta vei avea ce povesti. Pe un blog, nu conteaza cantitatea, ci doar calitatea. Recunosc, am facut si posturi de umplutura, insa am si cateva posturi in care chiar am pus suflet, si m-am implicat, am simtit ca dau tot ce e mai bun din mine. O sa vorbesc in cateva zile si despre asta, veti vedea la momentul oportun.
Alt aspect important, ar fi lungimea posturilor. Din cate cred ca ati observat, in ultimul timp..am talentul asta sa ma lungesc cu vorba, insa…sunt subiecte care merita dezbatute, chiar nu pot sa spun doua trei cuvinte si sa inchei articolul. Ideal ar fi sa faci un post mediu, in care sa-ti expui parerea, si sa dai doua trei argumente.
Aici conteaza foarte mult targetul ( pe ce categorie este bazat blogul ). De exemplu, mie nu imi plac blogurile sportive, sau cele de it, noutati, cacaturi de-astea. Nu imi plac, pentru ca nu ma atrag, nu simt nevoia sa citesc despre asa ceva. Si iar as avea o idee de post ( de-ala lung ), despre fotbalul din Romania. In schimb, eu citesc bloguri personale..pentru ca asta e si “domeniul” meu. Imi place sa descopar celelalte subiecte dezbatute de “colegii de breasla din blogosfera”, imi place sa vad stilul de viata al altor persoane, ajungi chiar sa ai impresia ca, cunosti persoana aia de-o viata, desi nu ai vazut-o pana acum.
In fine, ca o concluzie, sau cum vreti voi sa-i ziceti: un blog personal nu e atat de citit ca un blog “comercial”, insa diferenta e ca de la cer la pamant ( calitate+cititori fideli > posturi comerciale+vizitatori din google ).