Am şters pagina blogului pe Facebook din greşeală. Acum am 56 de fani, atunci aveam 130. Sufăr pentru asta enorm. Vreau să vă am iar. Vă iubesc. Voi pe mine. Cum o rezolvăm?
Click pe poza de mai jos?

Nu mai postam nimic aici dacă mă întrebai acum vreo câteva zile ore. M-am răzgândit al dracului de brusc, în principal pentru că mi-am dat seama că sunt foarte şmecher în ceea ce fac. Şi pentru că am fani care plâng după scrierile mele, desigur. Trei sute şi ceva de scrisori electronice sau nu tocmai s-au perindat prin faţa ochilor mei. “Iulian, te rog să mai scrii pe blog”. Bine bă, o să scriu regulat, o dată sau ceva de genul pe lună. Pentru că n-ai ce să zici în rest şi ar cam fi de prost gust să te chinui. Atât de leneşe şi forţate mi se par articolele din blogosferă încât îmi vine să plâng. Bag pula-n ea de raţie de un articol pe zi. CHIAR NU MERGE, e de căcat, sugi la chestia asta! Las-o pe mâine, sau mai bine las-o în căcat şi scrie-mi când ai ceva să-mi zici.
Probabil o să începi să-mi citeşti articolul undeva pe la şapte dimineaţa şi la fel de probabil, o să-l termini seara. Cele mai lungi posturi din istorie aici vor fi scrise iar cine n-are răbdare să citească, să plece acum sau să tacă pe vecie. Nu mai vreau să-mi comentaţi offtopic iar cine mă înjură, să mă înjure în gând sau să vină să mă bată de urgenţă. Cel mai prost eşti dacă m-ai înjurat pe blog şi n-ai venit să mă baţi. Viceversa se aplică oricând, pentru că sunt un finuţ remarcabil. Dacă te trezeşti picat şi nu ştii de unde sau cum, să ştii că eu am fost şi tocmai m-am pişat pe tine.
Să se termine cu discuţiile despre mine şi felul meu de a fi în viaţa reală. Ăsta sunt eu…îmi bag pula-n hip hop dacă asta credeai că mă reprezintă. E muzică, îmi place şi mă face să mă simt bine. Nu, nu mă reprezintă şi nu, nu mă droghez pentru că-mi place dragonu. Uneori am tripuri macabre şi scriu căcat şmecher care-ţi place la nebunie. Asta nu înseamnă că de fapt toate sunt cum zic şi uneori mă mir şi eu cât de retardat pot fi. Niciodată nu recunosc asta, desigur. Dacă mă enervezi, pot să te fut şi-n gură în timp ce susţin cu tărie punctul meu de vedere pentru că da, am mândrie de fier.
N-am prejudecăţi şi nici idealuri. Trăiesc după reguli simple şi nu cred în nimicuri. Nu există minuni şi nici sfinţi. Totul se rezumă la ştiinţă. Nu există scooby doo şi probabil nu exist nici eu. Dar recunosc, momentan cred în ceva cu tărie. Şi poate pare ciudat pentru să spun asta aici, dar chiar cred în ea. E în inimă şi e cu inimă.
Probabil indiferenţa ucide mai des decât o face tutunul. Chiar nu sunt genul de om care insistă. Sunt dintr-o bucată şi mai precis una sănătoasă, de 1.96, masivă şi semi-zeică. În general întreb o singură dată şi aştept un singur răspuns, nu întrebarea pusă de mine pe post de răspuns.
Retras, ca marea. Spart, ca mă-ta.

Îmi bag pula-n el, internet.
Dacă mă prinzi într-o stare suficient de bună şi mă pui să-ţi înşir repede cele mai arzătoare trei dorinţe din viaţa mea, cu siguranţă că primele trei ar fi să dispară internetul într-o secundă. Da, ar fi al dracului de trist să nu puteţi citi asta, că m-am căznit să scrijelesc, dar măcar voi şti că mi s-au îndeplinit toate dorinţele, cel puţin o dată în viaţă.
Am obosit să scriu pe blog sau pe twitter , să intru pe messenger sau să mă joc din când în când, în nopţile albe de primăvară.
Am obosit să alerg zi de zi după idealuri iar într-o secundă să dispară totul, ca menstruaţia în ultima clipă.
Am obosit să obosesc, după cum bine zicea Corina cândva.
Am obosit să mă trezesc şi probabil aici e belirea pulii, aka sfârşitul. Atât de mult aş vrea să mă odihnesc, încât…da! Ne vedem peste trei săptămâni în Palma de Mallorca, pe partea cuibului, acolo unde soarele stă rotund si galben ca băşina.

După mulţi ani, în Alexandria se mişcă ceva.

Aveţi mai sus "harta schimbării". Puteţi da click pentru marire.
Ultima vizită în Alexandria nu mi-a lăsat o părere extraordinară. Îmi amintesc doar cât am umblat după un loc de parcare, luând aproape tot oraşul la ocol, ca mai apoi să găsim un singur loc, în spatele unui bloc. Am parcat acolo, probabil pe locul unui locatar. Asta nu este în ordine, şi probabil se va rezolva situaţia.
Am aflat că se va construi o parcare cu plată în zona pieţii centrale. Primarul sprijină mersul pe jos la piaţă. Dacă vrei să faci piaţa mergând cu maşina, atunci vei plăti pentru asta. Aşadar, se propune realizarea a 4 zone de parcare (3 subterane şi una supraterană) de-a lungul oraşului.
Se vor dirija autobuzele la autogară.
Se vor semaforiza 3 intersecţii şi se va renunţa în acelaşi timp la alte 4 semafoare.
Se va construi Kaufland la ieşirea din oraş, spre Bucureşti, lângă magazinul Penny Market.
Aştepăm cu toţii schimbarea. Sunt curios cum va arăta oraşul după. Cred că este primul plan făcut care va fi aplicat. Normal, eu nu mai sunt în oraş, ca să văd asta…

Săptămâna asta a fost aşa, gen dute-vino. Un mare căcat, plin de plimbări nedorite şi cursuri la nocturnă, cu Kazi Ploae în căştile regăsite după 56 de ani, chiar şi atunci când ploaia chiar ploua.
Am văzut atât de mulţi idioţi, încât nici nu ştiu de fapt cu care să încep. Probabil încep cu ala ce-şi bătea câinele în plină stradă. Îi dădea cu lanţul de la lesă pe spate şi pe de-asupra, zbiera ca un tâmpit: "De ce nu mă asculţi?" jap, jap "De ce?". Nu ştiu ce aştepta ăsta. Să-i răspundă câinele? Să-şi ceară iertare? Să-l fută-n cur? Sau ce…? E animal bă, nu trebuie să-i  arăţi că esti şi tu la fel!
Ăsta e genul ăla de om frustrat care n-a bătut la viaţa lui decât câini. Sau l-a bătut nevastă-sa şi se răzbuna pe animal. Şi pun pariu că-l băteau şi aia la şcoală. Refulează. Se simte puternic şi invincibil. E un căcat cu ochi care tine o lesă în mână. Să facă nişte cancer, după mine. Să moară cu lanţul ăla în mână şi să moară pe stradă, de preferat, ca mai apoi să se pişe un câine oarecare pe el. Asta numesc eu răzbunare.
De fapt, eu vroiam doar să vă spun că m-am mutat. Mă găzduieşte Mihai Iorga de-acum.
Pace voua, cititorilor!