Am sunat ieri, la serviciul de relatii cu clientii ( aka *222 ). Eu n-am Vodafone, defapt nu mai am de vreo 2 ani. Am migrat de la Connex la Orange si de la Orange la Cosmote. In curand o sa-mi deschid propria retea telefonica, m-am saturat de astia :))…in fine, sa revenim la lumea reala, sa lasam visele…

Cum spuneam, am sunat la *222 ca sa aflu ce trebuie sa fac pentru a-mi cumpara domeniul. Acum e luat prin MyX, in fine…vreau sa mi-l achizitionez. Chiar daca voi continua, chiar daca nu voi continua cu blogul. Vorbesc despre asta mai spre sfarsitul postului…rabdare!

Ma pierd in meniu. Pana acum apasam pe 0 si intram in legatura cu un “asistent”. Toate bune si frumoase, numai ca nu mai functioneaza asa. A trebuit sa ascult 40 de cuvinte nenorocite despre nu stiu ce oferta…ma rog, pe urma cica mi se face legatura. Faimoasa melodie care pana acum canta intruna…lipsea. Din cand in cand se mai auzea ” Pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului, va rugam ramaneti pe fir “…sau ceva de genu. Trec 5 minute, 6, 7, 10, 15. Ma ce pula mea fac astia? Mai astept….20 de minute…25 de minute, deja incep sa ma enervez. Pana cand…”trrrrr”. Doh…in sfarsit. Raspunde un tip adormit ( era doar 21:14 ). De-abia am inteles ce-a zis. Ma intreaba cum ma numesc, cnp, adresa, si apoi imi da un raspuns pe care nu vroiam sa-l aud: ” va fac legatura cu colegii mei de la internet si date, asteptati cateva minute…nu inchideti ” cand am auzit, sa fac infarct. Deci dupa ce asteptasem 25 de minute, pierd 3-4 minute iar … ca sa-i spun datele mele, iar apoi tre`sa astept iar. Face legatura, in 2 secunde incepe sa sune. Ma gandeam ca s-a terminat cu asteptatul. Eh, surpriza! Nu raspundea nimeni….am lasat sa sune. Atentie: 5 minute! Dupa care, se opreste. Am crezut ca mi-a raspuns, insa: ” Pentru a va pastra prioritatea in preluarea apelului, va rugam ramaneti pe fir “.

Va imaginati cam cate injuraturi am bagat…imi venea sa dau si cu telefonul…m-am calmat. Dau pe ” difuzor ” ( ce aiurea suna in romana ), si ma duc sa-mi iau de mancare. Mananc, beau suc, imi verific mailul, astia nimic. Cred ca au mai trecut 30 de minute. M-am suparat, mi-am bagat ce era de bagat, si am inchis.

Azi de dimineata, am sunat din nou. Acelasi meniu enervant, aceleasi cuvinte, aceeasi tanti care imi spunea sa raman in telefon. Si..surpriza! Mi-a raspuns dupa 5 minute. Un domn amabil, care nu m-a redirectat la colegii lui de la internet si date :)), mi-a spus toate informatiile de care aveam nevoie….acum mai trebuie doar sa astept. Asadar, prima etapa s-a incheiat. Mai urmeaza alte doua sau trei, si va fi al meu.

Pentru ce cumpar domeniul daca renunt la blog? Pai in primul rand…nu renunt la blog. M-am gandit mai bine, si am decis sa-l las. De sters oricum nu aveam de gand sa-l sterg. Ma gandesc, totusi…un post pe zi nu inseamna mare lucru. Nu-mi mananca timpul aiurea si as putea sa fac “sacrificiul” asta. Multumesc celor care m-au sfatuit sa continui. Si daca tot am facut asta, m-am gandit sa-mi deschid si un FotoBlog ( Cabral, ti-am ascultat sfatul ). Voi posta fotografii din cand in cand, ca nu sunt mare pasionat. Nu umblu cu camera dupa mine, nu fac poza la orice vad, am perioade cand pozez orice si perioade cand nici nu ma ating de camera.

De vreo cateva zile, ma pocneste ideea sa renunt la blog. Nu ar fi o tragedie pentru nimeni, si nu ar fi chiar prima data cand renunt la el, insa acum e ceva diferit. Mi s-a pus pata pe el. Stii cum e cand ti se fixeaza o idee. Nimeni nu ti-o scoate, asta iti ramane intiparit in minte si nu prea mai tii cont de opiniile celorlalti.

Insa, in acelasi timp e si chestia asta…scriu de un an, mai am 10 zile, sau cate mai sunt si il implinesc. Deja a devenit o parte din mine, o parte din rutina mea zilnica. E o chestie placuta, care m-a ajutat mult, insa mi-a facut si multi nervi. De la hosturi picate, la domenii inactive, la oameni care comenteaza aiurea, conflicte, etc.

Mai e de notat si ca mi-am facut prieteni. Prieteni in care ma pot baza, oameni care nu stiau de existenta mea, insa in scurt timp au facut pentru mine lucruri pe care un prieten vechi nu le-a facut.

Blogul ajuta, blogul inseamna comunicare libera, inseamna cunoastere si perfectionare. Insa, pana cand?

Am hotarat sa acord inca o casuta din dreapta promovarii bloggerilor noi. Moca! Nu cer aur, nu cer masini, nu cer femei, cer un simplu schimb de bannere. Care esti interesat, contacteaza-ma. Fara bloguri comerciale. Nu vreau sa faceti bani pe urma mea :)). Voi promova doar bloguri personale, bloguri care merita citite.

<a href=”http://raperboy.ro” title=”RaPeRbOy Blog” target=”_blank”><img src=”http://raperboy.ro/raperboy.gif” alt=”RaPeRbOy Blog”  title=”RaPeRbOy Blog”></a>

67% din blogurile citite de mine astazi au scris despre refuzul celor de la Yahoo, 20% din bloguri au scris despre Valentine`s day,  10%  despre plictiseala pe  care o provoaca scoala si 3% n-au postat nimic. Nu-i asa ca e de vis blogosfera romaneasca? ;;)

Blind dating este un film excelent. Povestea unui tanar orb, care se descurca foarte bine, poate juca bascket, stie strazi pe dinafara, citeste, se uita la filme, si…se indragosteste. Interesant de urmarit, cred ca e primul film pe care il vad in ultimele 5 luni. La toate am adormit, la asta chiar am rezistat treaz.

Vladinho spune lucruri mari aici. Din fericire nu am bloggeri “mari” in lista, deci no spam. btw: ignore all!

Nicoleta de la HI-Q si-a facut blog. Inca astept blogul Andreei Balan :(

Cel mai frumos cadou de craciun.

P.S: Al 5-lea post pe ziua de azi. Incep sa ma ingrijorez :-s

3 Februarie. Coincidenta sau nu, acum 11 luni scriam primul articol pe blog. Azi, lansez noua tema ( a 4-a ) . Am lucrat aproape doua zile si a iesit ce puteti vedea. Vor aparea anumite modificari pe parcurs. Mie imi place, sper sa va placa si voua.