Visul oricarui copil, era sa devina mare. Eu am fost copil, deci eu am vrut sa devin mare. Cum spuneam acum ceva vreme, "copii mici…probleme mici, copii mari…probleme mari". Era bine atunci, era bine sa nu ai responsabilitati, sa stii doar ca trebuie sa mergi la gradinita zilnic apoi sa te joci cu copii.
Ne infuriam de fiecare data cand cineva ne spunea ca suntem mici si vroiam sa credem ca suntem mari: "Eu sunt mare deja, am 7 ani!"….imi amintesc fraza asta ca si cum as fi spus-o ieri. E aiurea cand spun acum: Am 19 ani. Mi se pare sec…asa spus…si ma gandesc ca atunci cand voi avea 20, probabil ma voi gandi serios la batranete.
Cum se duc anii prietene…

Ai visat vreodata ca dormi?

* Se exclud aici posibilitatile in care tu dormeai si cineva te trezeste sau ti se intampla ceva ciudat. Ne referim strict la situatia exprimata mai sus.

Daca iubirea ar fi atat de usor de transmis prin cuvinte, nu ar mai fi iubire, ar fi o simpla stare de… orice. Ar fi precum gustul mancarii de mazare, despre care putem spune ca ne place sau nu, sa ne rezumam la atat… cuvinte simple, aruncate catre oricine, rutina, un lucru pe care l-am putea spune destul de des, fara a avea vreo rezonanta.
E greu sa iubesti, pentru ca este dificil sa te daruiesti, sa ai incredere, sa iti lasi fericirea si viitorul in mainile unui necunoscut, ale unui strain. Dar rezultatul poate fi bun. O sa suferi in final ar spune unii. Si ce-i de facut? Sa ma inchid o viata intreaga in carapacea aia de care deja mi s-a scarbit? nu multumesc. Eu prefer sa iubesc, sa il iubesc.
Prefer sa simt in toti porii sentimentul asta de nerabdare de a-i atinge chipul, de exataz in momentul in care il vad zambind, de buna dispozitie in clipele in care glumim….

Nimeni nu a spus ca este usor sa iubesti, dar nici nu ai de unde sa stii pana nu incerci. Sunt o visatoare, da! Ai de gand sa imi rapesti asta?

Cand eram mica, am visat iubirea. Intr-un mod straniu, nu era o inima rosie, ci o lume intreaga, plina de zambete. Culmea, eram si eu acolo (…)

Traiesc simplu. Traiesc sa vad cum e dupa ce mori, dar nu ma grabesc. Ma grabesc doar sa prind bucuria, sa pot savura tot ce se gaseste, tot ce imi ofera viata. Iar viata mi-l ofera pe el.

Inima e intr-o continua vacanta de relaxare si iubire. Nu imi doresc decat sa tina cat mai mult.

Articolul meu nu este menit sa te faca sa razi, insa daca te-ar face sa-ti ridici semne de intrebare ar fi de ajuns. Nu are nici un scop ascuns. Oricum niciodata nu ma rezum la relatat simplu si fara tot felul de mesaje,ma pierd in detalii,asa ca nu ma astept sa aveti rabdare.

Nici nu mi-am dat seama cand s-a inserat. Ai efectul unei nedumeriri pe care versurile au imprastiat-o. Gandirea mi-e oricum dezorientata,asa ca am sa ma folosesc de toata logica de care inca dispun.

Daca ma mai lasi, am sa te mai ghicesc la coltul strazii si-am sa continui sa te scriu, caci intr-o mare de apa tu esti uscat. Daca n-as mai face-o viata mi s-ar parea prea simpla, prea frumoasa, prea rationala.

Sa imi zambesti portrete,sa ma aduci aproape de pacat. Sa lasi liber privirii mele surasuri cu riduri si zambete largi cu lapte si miere. Sa dai din aripi de nerabdare si sa tremuri dulce. Sa ma canti. Sa ma scrii. Sa ma simti. Renasti. Eu te iubesc pentru toate astea, si inca o serie pe care o voi descrie mai tarziu.
Tu nu esti sa iti spun toate astea. Or fi doar cuvinte aruncate, dar stiu ca iti place sa asculti orice nebunie de-a mea, fapt pentru care te rog sa arunci o privire splendida cum numai tu ai pe aici.

Nu ii putem cere unui om sa simta ce simtim noi. Poate simtim acelasi lucru, doar ca tradus altfel.
Spun asta caci sunt o romantica incurabila, dar iti cer sa ma iubesti la intensitate maxima, folosind folosind toata energia necesara pentru a ne transpune acolo, pe marginea stancilor mangaiate de valurile surde ale marii.
Am asteptat o iubire si am primit o viata noua.