Titlul este gen APOTEOZĂ. Facem din Treling un zeu. Un extra-zeu putem spune. Îmi plăcea să mă dau în treling, acum m-am demodat, o ard în blugi şi tricoaie largi. Legătura dintre ceea ce voi povesti şi treling este inexistentă, dar astăzi eram în treling, aşa că merită măcar un titlu.
După aproximativ o oră şi ceva de fotbal, am purces împreună cu Sanda şi Scooby Doo spre locul intitulat sugestiv: Haleală aproape moca. Prima întrebare care îţi vine acum în minte şi te scremi să n-o dai: Cine este Sanda? Simplu. Sanda e o târfă care nu s-a născut încă. E ca un Elvis reîncarnat în Scooby Doo, e o nulitate din toate punctele de vedere, dar e bună la casa omului. De ce? Pentru că Sanda ştie foarte bine de glumă, dar ştie şi când să o ardă serios. Se droghează, dar nu mă deranjează, ba chiar…îmi place mai mult când e fumată, pentru că rade tot timpul, deci nu vorbeşte.
Ne-au acostat trei pizde. Erau de fapt şase, dar hai să o lăsăm la trei, nu ne-am fi descurcat cu toate. Aveau chef de caterincă, şi toată treaba a fost ceva de genul:
"Băiatu, băiatu, vrei un pliant?", arătându-mi un jeg de hârtie de la Vodafone.
Ca un important ce sunt, vorbeam la telefon şi din păcate nu m-a prins într-o dispozitie prea buna, drept urmare…."O vreau pe mă-ta." E incredibil cum patru cuvinte legate între ele pot face pe cineva să plângă.
Din vorbă în vorbă, am ajuns la locul de haleală. Eu mănânc fix, adică niciodată mai mult şi niciodată mai puţin. Azi am ars-o la 10 mici, şi-n 10 minute i-am şi luat. Problema a interevenit atunci când mi-am dat seama că nu sunt făcuţi. Scooby Doo plângea ca un fătălău lângă mine visând la biscuiţii cu lapte din Palma de Mallorca, dar atunci….a trebuit să-i arăt cum procedează un bărbat adevărat.
Am luat farfuria, pe Scooby Doo în mâna cealaltă şi ne-am dus frumos la tanti.
"Bună ziua, mi-aţi dat să mănânc căcat."
"Poftim?"
"Bună ziua, mi-aţi dat să mănânc căcat."
"Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi…"
"Vreau să spun că mi-aţi dat să mănânc căcat perpelit. Căcatul meu de-acasă e mai bun decât căcatul tău perpelit, aşa că ar fi bine să-mi daţi un căcat bine facut, pe care să-l pot mânca."
Scooby Doo era în delir şi începuse deja să facă galerie. Bătea ca foca din palme şi saliva gândindu-se la căcatul bine făcut ce urma să-l mâncăm.
Morala? Niciodată să nu mănânci căcat .