Deratizarea în blocurile vechi din București pornește, de cele mai multe ori, de la semne mici care indică o problemă ascunsă. Mirosul specific în ghene, zgomotele din spațiul tehnic, urmele de rozătoare pe lângă țevi sau cutiile de contoare semnalează că întreaga clădire a devenit un mediu prielnic pentru șoareci ori șobolani.
În astfel de imobile, construite în anii ’60-’80, infrastructura subterană, subsolurile neventilate și ghenele de gunoi sunt spații în care rozătoarele pot circula nestingherite luni întregi. Deratizarea nu înseamnă doar amplasarea unor momeli, ci un proces structurat, gândit pentru întreaga clădire, astfel încât focarele să fie eliminate, iar accesul viitor să fie blocat.
Specialiștii încep prin identificarea tuturor locurilor vulnerabile, deoarece în blocurile vechi rețeaua de țevi, fisurile dintre plăci și spațiile tehnice comune creează adevărate “autostrăzi” pentru rozătoare. Intervenția profesionistă presupune măsurători, verificări, tipuri diferite de substanțe și un plan de monitorizare pe termen lung.
Procesul este adaptat fiecărui tip de bloc și fiecărui nivel de infestare. Acțiunea nu se bazează pe soluții rapide, ci pe strategii care țin cont de modul în care funcționează o clădire veche, de comportamentul rozătoarelor și de siguranța locatarilor. Rezultatul final depinde atât de procedura corect executată, cât și de colaborarea dintre locatari, administratori și echipa de deratizare.
Analiza preliminară: cum identifică specialiștii punctele critice
În blocurile vechi din București, primul pas este inspecția completă a clădirii. Fiecare tehnician urmărește traseele pe care rozătoarele le folosesc constant: subsolul, ghenele, conductele verticale, camerele tehnice și spațiile unde accesul oamenilor este limitat.
Problemele identificabile la fața locului includ:
- fisuri în pereți și plăci de beton;
- țevi vechi cu spații neetanșe în jurul lor;
- ghene de gunoi deteriorate;
- colțuri umede, neventilate, cu resturi organice;
- trasee marcate de excremente sau urme de dinți.
În multe blocuri construite înainte de 1989, administrarea deficitară a subsolurilor agravează situația. Multe încăperi nu au fost igienizate de ani de zile, iar umezeala constantă favorizează dezvoltarea coloniilor de șobolani.
Specialiștii notează fiecare detaliu, fotografiază zonele vulnerabile și stabilesc planul de intervenție în funcție de gravitate. Dacă sunt detectate focare multiple, se va lucra pe etaje, pe apartamente punctuale, dar mai ales pe spațiile comune care influențează întreaga clădire.
Etapele concrete ale deratizării în blocurile vechi
Procesul propriu-zis începe cu deblocarea accesului în zonele critice. În multe blocuri vechi, subsolul este încuiat sau supraaglomerat, ceea ce îngreunează lucrările. Administratorul trebuie să permită accesul în toate încăperile tehnice, inclusiv în cele care nu sunt folosite în mod obișnuit.
Intervenția propriu-zisă cuprinde cel puțin trei etape:
1. Curățarea și pregătirea spațiilor
Se îndepărtează resturile, materialele depozitate fără utilitate și zonele unde rozătoarele s-ar putea ascunde. O curățenie minimală este importantă pentru eficiența substanțelor folosite ulterior.
2. Plasarea momelilor și a capcanelor profesionale
În blocurile vechi, momelile se plasează strategic, în funcție de traseele detectate. Se folosesc:
- cutii de staționare cu momeli rodenticide;
- capcane mecanice pentru zone sensibile;
- geluri profesionale în spații unde nu se pot amplasa cutii.
Fiecare tip de momeală este ales în funcție de specie, nivelul infestării și siguranța copiilor sau animalelor de companie. Blocurile care încă folosesc ghene au nevoie de tratament suplimentar, deoarece ghenarul reprezintă unul dintre cele mai accesate puncte de hrană.
3. Tratarea căilor de acces
Fisurile și spațiile în jurul țevilor sunt astupate cu materiale speciale. Dacă aceste zone rămân deschise, rozătoarele pot reintra chiar și după eliminarea coloniei.
Monitorizarea este foarte importantă. În blocurile vechi se recomandă verificări la două–patru săptămâni, deoarece subsolurile și ghenele sunt spații dinamice, unde pot apărea condiții noi de infestare.
De ce sunt blocurile vechi mai vulnerabile și cum se previne reinfestarea?
Structura blocurilor din anii ’60-’80 favorizează accesul rozătoarelor. Construcția pe cadre, golurile dintre plăci și rețelele de utilități care străbat clădirea pe verticală creează un sistem interconectat greu de etanșat complet. În plus, multe blocuri au subsoluri fără ventilație, unde umezeala și resturile organice persistă ani de zile.
Printre cauzele principale ale reinfestării se află:
- ghenelor necurățate constant;
- conductelor vechi, crăpate;
- apartamentelor unde se păstrează deșeuri sau alimente neprotejate;
- lipsa deratizării regulate la nivelul întregii clădiri.
Prevenția nu se rezumă la subsol, ci la întreaga comunitate. Un singur apartament care lasă sacii de gunoi pe casa scării poate atrage rozătoare din exterior. Administrarea blocului are un rol decisiv: programarea lucrărilor periodice, anunțarea locatarilor, verificarea accesului în camerele tehnice și menținerea curățeniei.
Șobolanii pot urca pe verticală prin interiorul pereților, iar șoarecii găsesc spații de intrare chiar și de mărimea unei monede. De aceea, deratizarea se face la nivel de bloc, nu doar într-un apartament, pentru că problema este aproape întotdeauna comună.
Recomandări practice pentru locatari și administratori
Locatarii pot contribui direct la eficiența deratizării prin câteva măsuri simple, dar decisive. În blocurile vechi, orice acțiune individuală se răsfrânge asupra întregii clădiri.
Recomandări pentru locatari:
- nu lăsa sacoșe cu gunoi lângă ghenă;
- depozitează alimentele în recipiente închise;
- astupă golurile din propriul apartament (în special în jurul țevilor);
- anunță imediat administratorul dacă apar semne de rozătoare.
Recomandări pentru administratori:
- păstrează subsolurile accesibile pentru echipa de deratizare;
- repară ușile de la ghenă și menține program regulat de curățare;
- verifică periodic camerele tehnice și scurgerile;
- programează deratizarea de 3-4 ori pe an, nu doar o dată.
Când deratizarea este tratată ca un proces continuu, nu ca o intervenție ocazională, blocurile vechi pot fi menținute în siguranță chiar și în zone intens circulate, unde rozătoarele revin constant din mediul urban.
O privire realistă asupra eficienței deratizării în blocurile vechi
O deratizare bine făcută reușește să elimine coloniile active, să blocheze accesul viitor și să mențină clădirea într-o stare sigură pentru locatari. Procesul devine eficient atunci când este executat profesionist și susținut de o comunitate responsabilă. Blocurile vechi din București pot fi protejate foarte bine, indiferent de structura lor sau de vechimea instalațiilor, dacă există colaborare și un plan pe termen lung.
Este important ca fiecare locatar să urmărească semnele și să acționeze prompt. Problemele ignorate câteva luni se transformă în infestări majore, mult mai greu de controlat. În același timp, administratorii trebuie să programeze deratizări regulate și să permită accesul echipei în toate zonele sensibile.
Cu informațiile corecte și cu implicarea specialiștilor, deratizarea devine un proces sigur, predictibil și eficient, iar un bloc vechi poate rămâne sănătos ani la rând. Dacă apar situații neclare sau semne de infestare, cea mai bună soluție este consultarea unei firme profesioniste care poate evalua problema și interveni corect încă de la început.